„În urmă cu mai bine de 10 ani, T.B. părea
să rămână un politician şi un om de afaceri local, instalat temeinic, cu toată
familia, în lumea românească, mai mică, dar plină de recompense materiale, pe care
a ştiut foarte bine cum să le obţină – aproape toate pe căi obscure, în
dispreţul oamenilor şi al legi”. Asa îl prezintă „asistatul social” V. Grădisteanu pe antepresedintele
nostru, pe blogul SCMD. Dar ambitiile celui care va marca în sens negativ istoria
României nu se vor limita doar la atât. Printr-o lovitură de teatru îi va lua
locul celui pe care Alianta DA îl desemnase candidat la presedintie (T.
Stolojan). Și în aceste conditii, până să se dezmeticeasă opinia publică cine
este T.B., ne-am trezit cu el în fruntea tării. Un „presedinte jucător”
asa cum i-a plăcut să se autointituleze încă din primele zile ale instalării în
Palatul Cotroceni.
Este greu de imaginat că rolul de conducător al
unei tări normale poate fi îndeplinit de o persoană, care afirmă că întruchipează
statul, indiferent de opinia celor pe care îi reprezintă. Și totusi, în România
zilelor noastre acest lucru este posibil. Un presedinte cu două mandate, ambele
obtinute în conditii cel putin dubioase, a reusit să coboare atât de jos acestă
demnitate încât nu-si mai poate găsi corespondent în întreaga istorie a
României.
În calitate de „presedinte jucător” a făcut
atâtea abuzuri pe plan intern, încât este greu să găsesti ceva în activitatea
sa, care să arate că nu si-a bătut joc de Constitutie, legile si principiile
morale sacre ale tării. Asupra activitătii sale dinainte de perioada presedintiei,
cât si după aceea, planează nenumărate suspiciuni, care îl vor înscrie în carta
recordurilor negative în acest domeniu.
Deocamdată beneficiază de imunitate, asa că nu este
prioritar să prezentăm faptele incriminatoare de care este suspectat. Sunt de
notorietate. Ne vom opri doar asupra actiunilor care au adus în derizoriu vointa
poporului, exprimată prin referendum.
A transferat în exterior politica dezbinării la
nivel european, cu consecinte dezastruase asupra imaginii tării noastre în
lume. Atitudinea Comisiei Europene, în care liderii marcanti ai Europei au
analizat situatia României post referendum, este elocventă.
A lansat împreună cu acolitii săi ideea unei
lovituri de stat, a mintit Germania spunând că în Constitutia României nu este
prevăzută posibilitatea si procedura demiterii presedintelui; a indus în eroare
reprezentantul SUA sustinând comiterea unei fraude de proportii; a afirmat că nu
va accepta să revină în functie la „masa verde”.
A boicotat referendumul, împiedicând cetătenii să
vină la vot, în pofida prevederilor Legii partidelor politice, care stipulează
contrariul, adică să se încurajeze participarea la procesul de votare; s-a
folosit de o parte din institutiile statului (Institutul de Statistică, Biroul
Electoral Central, CCR, DNA, Parchetul General, CSM, STS etc.) si oameni plasati
în în functii cheie cu răspunderi în procesul electoral, pentru a câstiga prin
tertipuri legislative.
Ca totul să fie complet, aceste institutii nu au
încercat să sanctioneze pe cei care au împiedicat participarea la vot, ci
tocmai pe cei care si-au îndeplinit o obligatie legală. Să fie întâmplătoare
numirea lunară a câte 60 de procurori, fată de 3 în mandatul celorlalti presedinti?
Cum ar răspunde acestia la întrebarea celui care i-a numit: O fi bine domnule
chestor, pardon domnule procuror? Vedem, în toate acestea, porteretul unui „presedinte
jucător” pentru care legea, responsabilitatea si corectitudinea sunt doar
deziderate teoretice.
Impus prin interventia brutală a liderilor actuali
ai UE si cu sprijinul unor institutii ale statului, captive ale unui regim
respins cu fermitate si furie de poporul pe care pretinde că-l reprezintă, T.B.
a devenit un „presedinte guvernator”.
Momentul când am avut ocazia să-l vedem în toată
splendoarea ca „presedinte guvernator” a fost vizita la UE din data de
14 sept. 2012 si întâlnirea cu mai marii Europei, care au facut lobby si l-au
reinstalat la Cotroceni. Hăhăitul specific, dispretuitor la adresa poporului
român, pe care pretinde că îl reprezintă si si răspunsurile persiflante la
întrebările ziaristilor au conturat scena politică românescă, până la
rezolvarea definitivă a problemei „presedintelui guvernator”. Mai mult,
în imensa lipsă de demnitate cu care ne-a obisnuit, după această vizită a
amenintat poporul cu prietenii săi aliati europeni dacă se va mai lua cineva de
el.
Un alt moment de referintă îl reprezintă vizita
Comisiei de la Venetia. Discutia cu „presedintele guvernator” a fost socantă
pentru orice autohton. Acesta se plângea ca la grădinită educatoarei: că
guvernul a făcut numeroase abuzuri, uitând că pentru abuzurile inimaginabile pe
care le-a săvârsit nesocotind prevederile Constitutiei si folosirea functiei
prezidentiale pentru a conduce discretionar tara, a fost declansat referendumul.
A afirmat că, de asemenea, CCR a fost intimidată,
dar nu a suflat o vorbă de adoptarea de către CCR a unor decizii cu puternic iz
politic si a unor demersuri dincolo de limita legalitătii si a bunului simt.
Culmea fariseismului, în ziua când avea loc discutia cu reprezentantii străini,
CCR, în ani de criză, îsi schimba dotările cu mobilier cu ornamente aurite!
Vedem destul de clar care este diferenta dintre „presedintele
jucător” si „presedintele guvernator”. Primul îsi bazează forta si
legitimitatea în sustinerea poporului pe care îl reprezintă, al doilea îsi
justifică pozitia pe sustinerea străinătătii.
Concluzii generale.1. UE ne-a umilit până la primirea în structurile
europene, dar ne umilileste si mai mult după aderare. Și asta cu complicitatea
celor care ne conduc si care ar trebui să ne apere onoarea si demnitatea.
2. UE a primit Premiul Nobel pentru Pace si
pentru aceasta trebuie să multumească României. Faptul că a rezolvat imaginara
lovitură de stat, prezentă doar în mintile bolnave ale unor persoane aflate în
stafful presedintelui, este unul din motivele pentru care i s-a decernat
acest premiu. Multumim dle presedinte
pentru serviciile aduse tării, care nu te va uita niciodată!
3. Culmea tupeului PPDE, care si-a bătut joc de
vointa poporului român, suverană într-o democratie, îsi organizează congresul
în tara închipuitei lovituri de stat, dar în tara unde si-a impus guvernatorul
propriu.
Notă: Presedintele jucător este un presedinte
care ales prin vot direct de popor si-a impus să reformeze statul, actionând
pentru desfiintarea granitelor care asigurau separatia puterilor statului de
drept si împiedicau subordonarea institutiilor specifice democratiei, în scopul
realizării intereselor de grup ale sustinătorilor puterii.
Presedintele guvernator (Masă Verde) îndeplineste formal rolul de
conducător al statului, fiind mentinut la putere cu interventia brutală, în fortă
si în dispretul valorilor democratiei si statului de drept, a unor structuri
externe, pentru a subordona tara prin diminuarea si renuntarea benevolă la
prerogativele de suveranitate si independentă.
Studiu de caz sau Despre calea intrării în legalitate
„Subsemnatul Ioan Ghişe, în calitate de senator
de Braşov al PNL, vă rog să aveţi amabilitatea să introduceţi, în regim de urgenţă, pe ordinea de zi a
lucrărilor Parlamentului proiectul de hotărâre şi anexele depuse la 27 august,
5 septembrie si 20 septembrie 2012 privind rezultatul referendumului din 29
iulie 2012 pentru demiterea preşedintelui României, în conformitate cu punctele
1 şi 2 din dispozitivul Hotărârii nr. 6/21 august 2012 a Curţii
Constituţionale.
Urgenţa
este impusă de faptul că ordinea de drept constituţională în România este grav
tulburată ca urmare a neîncheierii de către Parlament a procedurilor
constituţionale privind procesul de demitere a preşedintelui României, conform
art. 95, alin. 3, din Constituţie.
În prezent, este în vigoare Hotărârea nr.
33/2012 a Parlamentului prin care dl. Traian Băsescu este „suspendat” din
funcţia de preşedinte al României.
Cu toate acestea, prin încălcarea flagrantă
a Constitutiei si a legii, respectivul suspendat a revenit la Cotroceni, se
joacă de-a preşedintele României, confundând respectivul imobil cu sediul
stabilimentelor tip „Socola” sau „Bălăceanca”, si semnează în numele României,
acte nule de drept. Această situaţie nu mai poate continua asa!
Faţă de această gravă tulburare a ordinii
de drept, Parlamentul este obligat de Constituţie (prin art. 61, alin. 1
coroborat cu art. 69, alin. 1 şi cu art. 70, alin. 1) să asigure ordinea de
drept în România, pentru a se respecta supremaţia Constituţiei”.
Noi, cetătenii, trebuie să analizăm si să votăm cum trebuie,
pentru a recupera tara furată!
Col. (r.) dr. Dumitru Codită
