Un doctorat cu semnificaţie
Până în 2007 col (r.) Dumitru Codiţă a fost Şeful Centrului de Drept Internaţional Umanitar al Armatei la a cărei înființare și funcționare a avut o contribuție decisivă. Instituție unicat în Europa Centrală și de Sud-Est acesta a reprezentat un brand al României în procesul de integrare euroatlantică.
Ofițerul a fost trecut în rezervă la limită de vârstă în grad deoarece înaintarea la gradul următor pentru a rămâne în activitate ar fi afectat „piramida lui Barbu” marele (anti)strateg în politici de personal la acea vreme.
A fost înlocuit cu o altă persoană, căreia deși avea gradul de maior la puțin timp i s-a făcut funcție de colonel. Instituția a intrat imedit și vizibil într-un con de umbră, care se va finaliza probabil conform „sforăriilor” cu mutarea în București, acolo unde actualul șef își are domiciliul. Este normal (!?) deoarece se rezolvă mai multe lucruri: șeful, pardon, șefa nu mai face naveta, personalul actual este concediat și în final se ajunge la cuvântul magic – facem economie -, chiar dacă instituția nu va mai fi funcțională. Dar totul este posibil atunci când cineva te susține (chiar dacă problemele nu au nimic în comun cu interesele instituției)! Și cei care fac asta uită un lucru esențial – niciodată un copac viguros cu rădăcinile adânc înfipte în pământ nu poate fi mutat în alt loc sub soare, poate fi cel mult tăiat!).
Col. (r.) Codiță, cu realizări de excepție în afirmarea DIU românesc a demonstrat recent, prin susținerea tezei de doctorat, că trecerea în rezervă s-a făcut nu pentru lipsă de performanță, ci pentru realizarea unor jocuri murdare din partea decidenților de la acea vreme. Teza a fost și ea una de excepție: ”Determinări cultural-istorice ale dreptului conflictelor armate”. Obiectivul fundamental al acesteia l-a reprezentat efectuarea unei analize comparative între sistemul de drept european aflat sub influența dreptului canonic creștin și sistemul de drept islamic bazat pe Charia (legea islamică) și evidențierea în acest context a contribuțiilor specifice ale celor două culturi și civilizații la crearea actualului sistem de DIU centrat pe Convențiile de la Geneva. Concluziile le-a orientat spre latura practică a acțiunii militarilor care în cadrul misiunilor internaționale trebuie să coopereze cu autoritățile și populația locale. Motivația principală a demersului științific a fost aceea că autorul a urmărit să ofere un instrument de lucru pentru militarii care îndeplinesc misiuni în teatrele de operații internaționale aflate sub influența altor culturi și civilizații decât cele proprii.
Liderul incontestabil al DIU din Armata României, care a lăsat în urmă trei manuale de instruire a militarilor,numeroase lucrări, studii și cercetări de specialitate, a demonstrat încă o dată că este cel mai bun în acest domeniu. De altfel aceste merite i-au fost recunoscute de curând - pensia recalculată i-a fost redusă substanțial să se învețe minte să mai facă performanță!
Noi, gândindu-ne la modul în care armata a fost decimată de valorile ei autentice, ne punem firesc întrebarea: Suntem atât de bogați încât să renunțăm la oamenii pregătiți în sistem doar pe criteriul ca trebuie să reducem cu orice preț?
Lt.cdor.(r) Liviu OPREA
