joi, 12 aprilie 2012

Procesul dezintegrării pdl-iste sau Întrebările alegătorului responsabil


Asistăm în aceste zile la un fenomen greu de anticipat cu puțin timp în urmă. Partidul care a decis destinele țării în ultimii opt ani a intrat într-o fază de descompunere accentuată. Nimic anormal pentru un partid care nu a probat nicidată ca are în vedere interesul național. Trist este însă faptul că pe acest final bulversant măsurile luate de guvernanții actuali vor amplifica efectele negative asupra viitorului „urmașilor, urmașilor noștri în veacul vecilor”.
Când cineva moare îți provoacă milă și compasiune. Partidul portocaliu moarecâte uţin în fiecare zi, dar acest aspect este privit ca semnal de normalitate şi chiar alimentează substanţial satisfacții politice. Se pare că ştergerea acestui partid de pe prima scenă a politicii românești ar fi un act moral și nu numai. Poporul-cu înțelepciunea și intuiția lui va acționa fără preget în acest sens.
Măsurile concepute și aplicate în numele „stabilității țării”, a unei stabilități văzute numai de cei care guvernează țara de ani buni circumscrise doctrinei pe care au reprezentat-o, au zgâlțâit din temelii structura  statului în loc s-o modernizeze și – implicit – s-o consolideze. Oare instabilitate nu înseamnă ceea ce au făcut și fac acum PDL, UNPR, UDMR? Unde este unitatea, forța și responsabilitatea cu care se conduce o țară aflată în plină criză?
Toate acestea au făcut ca un val de revoltă populară să se nască și să se îndrepte tăcut dar îndârjit împotriva guvernării portocalii. Conducătorii de la diferite niveluri au început să simtă pericolul înlăturării lor din viața politică și îngroparea partidului care a distrus „tot ce mișcă-n țara asta...”.
Cu toate acestea, noua speranță-care pare să renască prin oferta formațiunilor care propun schimbarea, nu trebuie să se considere câștigătoare. După credinţa populară, şarpele nu moare decât după apusul soarelui. Așa că nu trebuie să considerăm că am scăpat deja de ciuma portocalie.
Totodată, nu trebuie uitat că în lunga, prea lunga, perioadă de guvernare, a acestui partid- unii spun  structură mafiotă și-a creat o rețea de susținători ÎNDATORAŢI pe întreg cuprinsul țării. LEGAȚI PRIN INTERESE de afaceri mai mult sau mai puțin curate, numiți în funcții profesionale pe filieră politică, aceștia vor ține cu dinții de poziția lor. Din experiența anilor trecuți nu se vor da în lături de la nicio metodă, iar morala şi legea nu îi va împiedica prea mult. Prin urmare, trebuie manifestată maximă atenție față de cei care se aruncă acum din barca ce se scufundă.
Instalarea prematură a relaxării este ceea ce pote fi mai rău în actualul context politic. Bătălia electorală nu este nici pe departe câștigată ! Ne aflăm abia la începutul unei campanii, care trebuie abordată cu maximă responsabilitate și atenție.
Trecerea la opoziție a unor membri ai partifului portocaliu arată lipsa de caracter a traseiștilor politici. Îi interesează poziția în structura puterii și nu interesul cetățeanului. Nu trebuie uitat că cine a trădat va mai trăda cu siguranță!
Atenție însă, ar putea să fie o nouă strategie a actualei guvernări pentru a-și salva clientela politică. De greci trebuie să te temi chiar și când îți fac daruri!
De ciuma portocalie trebuie să te ferești chiar și atunci când se prezintă ca interesată de colaborări politice. Ce garanție poate oferi acea persoană care a disprețuit tot ceea ce este legalitate într-un stat de drept? Cine i-ar putea condamna dacă după alegeri vor sabota noua putere îndeplinindu-și astfel obligațiile asumate prin accesul la poziții şi averi câștigate în timpul regimului băsist ? ...
Consider că toate cele menționate sunt realități și întrebări legitime ale fiecărui cetățen al României responsabile. Se pare că în ultima sută de ani nu am învăţat nimic ca ţară în privinţa nocivităţi oportunismului în politică. Ar cam fi cazul să ne maturizăm. Să redăm, de exemplu, clarificărilor ideologice, doctrinare, locul cuvenit în arena politică şi socială. Să reconsiderăm conceptele de patriotism, merit, valoare, profesionalism, competenţă, stat de drept, rolul instituţiilor şi angajaţilor statului, să inventăm-la nevoie-şi să instituim criterii...  Cvasitotalitatea acestora au fost bulversate în percepţia publică de practica politică băsesciană, sub pretextul reformării statului.
Unele gesturi politice recente confirmă dezideratele fireşti privind curăţenia morală, realismul şi chiar vigilenţa necesară viitorilor guvernanţi.
Așteptăm cu speranțe renăscute ca aceştia să asigure în permanenţă răspunsuri adecvate, oportune şi clare la aceste deziderate. 
Col.(r.) Dumitru CODITA