Unor atitudini din realităţi paralele

Fac de la bun început precizarea ca cele prezentate mai jos nu îi vizează pe cei mulți dintre colegii noștri, care cu bună-credință au împărtășit și acționeză pentru îndeplinirea obiectivelor asumate împreună, în cadrul SCMD.
Adresez aceste rânduri acelora dintre noi care acționează distructiv, din interese meschine, care ar dori să vadă SCMD desființat, pentru a-și realiza propriile scopuri. Ele vizează în egală măsură atât pe cei care deliberat şi-au „descoperit” alte idealuri, diferite simţitor de ale noastre, cât şi pe cei care, mai puţin inspiraţi, comozi, sau de-a dreptul săraci cu duhul, se lasă manipulați sau conduși doar de instincte.
Aș dori ca nimeni să nu se simtă deranjat și nici vizat în mod deosebit. Doresc doar ca aceste gânduri să îndemne pe fiecare dintre noi la reflecţie și eventual la o reconsiderare a poziţiei în interes comun. Intenția unora de a ne dezintegra trebuie să fie contracarată de înțelegerea superioară a rațiunii de a fi a SCMD și nu de a intra în jocul murdar al celor care ne sunt adversari.
Spiritul de camaraderie, unitate și solidaritate în faţa greutăţilor sunt câteva din trăsăturile distinctive ale categoriei socio-profesionale din care facem parte. Succesul în realizarea obiectivelor noastre sunt condiționate de acestea. Ne-am impus punctul de vedere prin seriozitate, determinare, profesionalism și perseverență. Odată cu înaintarea în vârstă se pare însă că uităm treptat de toate acestea. Și este păcat pentru că în cazul nostru așteptările sunt mari.
Uneori m-ai dezamăgit colegule! Nu ai fost alături de noi la principalele acțiuni organizate de SCMD și ți-am simțit lipsa. Te-am înțeles atunci când afară era frig, te-am înțeles atunci când era prea cald, te-am înțeles că ai probleme, unele mai „presante” decât atunci când erai la serviciu, te-am înțeles întodeauna când motivai că nu poți fi alături de noi. Dar ești de neînțeles atunci când ne întâlnim și devii brusc cel mai revoluționar dintre noi. Nu propui nimic concret, dar știi să arunci „fitile” pentru a demola ceea ce alții cu efort, migală, dăruire și sacrificii pe toate planurile, încearcă să clădească pentru noi toți.
Soliciți lucruri aberante, în schimbul unei cotizații minime, limitându-te strict la cauza ta. Uiți însă că sute ca tine, mii la nivel național, urmărindu-și doar scopul material (pensia diminuată) nu și-au mai onorat de peste un an obligațiile contractuale. Tu vezi doar cauza ta, dar cei care gestionează problematica pe ansamblu trebuie să găsescă soluții la situații mult mai complicate. Și probleme sunt multe. Ce faci tu pentru a debloca situația?
Tu, colegule, ești foarte vocal în timpul rarelor noastre întâlniri; ești schimbător, superficial și lipsit loialitate.
Te-am auzit când spuneai că ești manipulat și că prin tine șefii își realizează interesele personale. Și te-am auzit imediat cum lădai, deși nu era cazul, aceeaşi persoană și o asigurai de loialitatea ta. Te-am auzit acuzând lipsa de pregătire (o acuzație absurdă, pentru că nimeni nu a mai condus structuri create ca urmare a batjocurii la care am fost supuși noi militarii) a unora dintre noi, ca la puțin timp să exprimi contrariul. Te-am ascultat cum te lauzi (poate cam prea exagerat și fără o bază reală dacă asculți și părerea altora) și cum ai aroganța să afirmi că totul ți se datorează. Uiți, însă, că un adevărat comandant nu trebuie să-și clameze niciodată meritele. Este mai bine ca ele să-i fie recunoscute de cei cu care colaborează.
Te-am surprins colegule când încercai folosindu-te de imaginea colectivului să obții unele avantaje. Și tot despre tine colegule am aflat că denigrezi pe alții pentru ați însuși meritele lor. Puțină modestie nu dăunează nimănui!
Te văd tot mai obosit și resemnat colegule. Nu te mai văd la fel de activ și determinat să intervii pentru a contribui la asanarea socială și morală a societății. Ai abandonat lupta. Te înțeleg. Dar pentru că ai pactizat cu dușmanul nu te voi ierta niciodată! Ai dat năvală doar când fluturașul cu pensia diminuată îți demonstra că guvernanții nu țin cont de nicio lege. Acum te văd tot mai rar, iar dacă dorim să organizăm o acțiune cu greu te mai găsesc printre scuze și acuze.
Te-am surprins colegule în postura omului care atribuie fapte închipuite altora, fără să ai căderea și nici argumente să o faci. Jignești și devii violent dacă ți se răspunde. Gândește-te că prin comportamentul tău poți aduce o umbră de îndoială asupra întregii structuri. Și nu aceasta trebuie să fie calea pe care să o urmăm!
Dar ceea ce este și mai revoltător, în ceea ce te privește colegule, este faptul că deși nimeni nu te-a obligat să devii membru al sindicatului, ai făcut-o din proprie inițiativă. Și în acest context chiar nu pot să-ți găsesc o justificare pentru situațiile în care, contactat fiind din partea sindicatului, te adresezi interlocutorului cu injurii și cuvinte nedemne pentru oricare dintre noi.
După cum știi, bătălia noastră cu justiția și autoritățile este încă departe de final. Vom avea sau nu succes până la urmă. Un lucru trebuie să știi însă. Succesul, dacă va fi nu ți se datorează ție. La insucces -dacă așa va fi-ai contribuit din plin cu atitudinea ta pasivă, distructivă și lipsită de responsabilitate.
Și nu uita colegule că cel mai probabil odată erai convins că lucrurile materiale sunt efemere, iar construcțiile spirituale, altruiste, dezinteresate și solide te ridică pe soclul nemuririi.
Nu te vom mai ruga să fii alături de noi, dar „la o adică”  ne vom gândi de două ori și dacă te vom mai accepta alături. Până la acest „atunci” pe care nu ni-l dorim, poate faci un efort să revii din realitatea paralelă pe care ţi-o întreţii, renunţând la meschinării, la tentaţiile oportuniste şi răutaţile, care ar caracteriza mai degrabă caraterele nematurizate...


Col. (r.) dr. Codiță Dumitru 29 septembrie 2012