Dilema pensionarului
militar
sau
Dreptate până la capăt?
O relație onestă se bazează pe încredere și respect
reciproc. Intră în această ecuație respectarea promisiunilor de către
politicienii instalați la putere (și au fost destule și destui) și soluțiile
reparatorii la nedreptățile inimaginabile produse societății de
guvernele trecute, dar mai ales în forme specifice pensionarilor din sistemul
apărării. Militari ca exponenți principali au fost victime (și toată lumea
recunoaște că s-au făcut greșeli în ceea ce ne privește), dar acum par
„pierderi colaterale”.
Nu suntem absurzi să ne raportăm doar la aspectele
financiare ale problemei. Furturile și jaful promovate de guvernele portocalii
au pus țara pe butuci. Dar o intenție măcar de promovare a unor reparații
morale se impun în acest moment. Cine se mai gândește la faptul că militarii
pensionari au mii de procese cu structurile de resort din MApN, MAI, SRI, STS
etc? Ce s-a schimbat la Ministerul Apărării Naționale în afară de ministru?
Conștientizăm existența sechelelor unui guvern antinațional cum a fost cel
dinainte alegerilor din 9 dec. 2012, dar cine și când le va rezolva? De ce
atâta opacitate și reținere în prezentarea unui plan de acțiune, care să ne
ofere o perspectivă pe care cu siguranță am înțelege-o și accepta?
Ne-am pus atâtea speranțe într-o revenire la
normalitate încât modul în care suntem tratați pare a fi o lipsă de respect,
cel puțin. Așteptările noastre ca
și ale întregii societăți sunt foarte mari. În lipsa unei perspective
credibile, nemulțumirile sunt din ce în ce mai justificate. Greva ceferiștilor,
prima în perioada guvernului Ponta, de la jumătatea lunii ianuarie este un
semnal. Frământările din alte domenii, dar și pregătirile SCMD pentru ieșirea
în stradă arată că noii guvernanți, confortabil instalați cu votul masiv al
unei societăți nemulțumite trebuie să facă ceva! Răbdarea celor conduși se
apropie de sfârșit!
Am crezut cu toții în onestitatea sloganului: Dreptate
până la capăt! Pentru noi militarii în urma „rereevaluării unui
ministru de tristă amintire”, care a gestionat și patronat personal noianul
de nedreptăți în sistem (Așa să ne-ajute Dumnezeu, era finalul tuturor
intervențiilor sale!!!) și drama pensionarului militar, se pare ca la urma
sloganului se contureaza un serios semn de întrebare (Dreptate până la capăt
?). În această situație poate exista un motiv mai concret că nu se va face
nimic și că am fost duși cu preșul de actualii guvernanți?
Marea majoritate a pensionarilor sistemului apărării
au ieșit în stradă și pentru că a fost desființat statutul specific acestei
categorii. Unde este preocuparea
de a soluționa această problemă, care nu presupune resurse financiare? Unde
sunt demersurile făcute de ministrul Dobrițoiu și echipa sa? O luăm de la capăt
cu un nou ministru consiliat de părintele dezastrului și rușinii armatei, rereevaluatul
general Oprea? Ce-l recomanda să ocupe funcția de viceprim ministru, cel
puțin câte voturi aduce USL, dacă nu se pune întrebarea: De ce nu se ține cont
de răul făcut Armatei? De ce i s-a admis așa de rapid și surprinzător
revopsirea de la statutul de băsist convins și admirator înfocat al doamnei
Udrea? Dacă se mizeză pe o scurtă memorie din partea noastră, ar fi o mare
greșeală. Suntem învățați și antrenați să nu ne uităm dușmanii, incompetenții
și mai ales trădătorii și sursele de pericol …
Dincolo de destinul individual ca politician fostului
ministru, care nu a înțeles niciodată adevăratul interes național, deși a
afirmat că doar acesta îi călăzește viața, și cu tot sprijinul pe care unii
politicieni i-l acordă, noi pensionarii sistemului apărării naționale, mai
sperăm, totuși, că promovarea mediatizatei legi care să reflecte
particularităție profesiei militare ar crea un orizont de așteptare și ar da
cel puțin speranța că se va face dreptate până la capăt.
Speram, de asemenea, ca țara noastră să fi depășit
stadiul în care problemele își găseau mult dorita și justificata rezolvare doar
prin ieșirea în stradă. Altfel, nu vedem ce s-a schimbat față de perioada
trecută ?!!...
Col.
(r.) dr. Dumitru Codiță
21
ianuarie 2013
